-
Sunt tare bucuroasa ca am descoperit aceasta aplicatie unde imi pot trece toate gandurile si trairile pe care le am in aceasta minunata calatorie. Incep prin a spune ca un copilas mi se pare o minune data de Dumnezeu, si ma simt atat de binecuvantata ca acest statut de viitoare mamica. Ne dorim foarte mult acest copilas, am inceput acest proiect in urma cu 1 an insa din pacate am avut 2 sarcini pierdute la varste mici, 5 si 6 saptamani. Bucuria a fost atat de mare cand am vazut din nou cele doua liniute( intr-o duminica dimineata mi-am facut testul). Au fost doua liniute foarte colorate, deci nu mai era niciun dubiu si cumva in inima mea stiam ca am ramas insarcinata mai ales ca am fost la o monitorizare ecografica de ovulatie. Aveam 4 saptamani cand mi-am facut testul iar la 5 sapt am facut prima ecografie. Nu s-a vazut nimic, pentru ca inca era mult prea micuta sarcina. Doamna dr mi-a zis sa revin peste 2 sapt si asa am si facut. La 7 saptamani am facut cea de a doua eco unde am auzit pentru prima data bataile inimii si am vazut acel punctulet mult dorit. Mare bucurie pe noi dar in acelasi timp si teama de a nu trece prin experientele neplacute din trecut. Au inceput sa apara greturile matinale ( de obicei dupa ce ma spalm pe dinti) si nu prea aveam pofta de mancare. Aceste simptome ma linisteau pentru ca dr mi-a spus � este un mod de a comunica cu bebe si atata timp cat sunt prezente inseamna ca sarcina decurge normal� . A urmat cea de a treia ecografie, la 10 sapt( cand esti o mama mai panicoasa,asa ca mine, faci eco ft des) am avut marea supriza sa-mi vad minunea cum se misca voioasa in burtica. Semana cu un mini ursulet si se intorcea de pe o parte pe alta. M-am emotionat atat de tare incat mi-au dat lacrimile. Am inceput sa privesc mai optimista si increzatoare spre viitor si sa-mi iubesc bebitul din ce in ce mai mult. Asteptam sa vina DT ca sa scapam de o grija:) pana atunci ne bucuram de fiecare zi impreuna cu minunea din burtica.
Comentarii