Incarcat in Diverse
769 vizualizariAcum noua luni am pornit timizi intr-o calatorie unica in viata. Indiferent prin cate sarcini trece o femeie, fiecare este speciala si te face sa traiesti la maxim fiecare moment alaturi de bebe.
Era inceputul lunii iunie 2013, asteptam sa-mi vina problemele lunare dar acestea intarziau sa apara. Atunci au aparut primele ganduri, daca este vorba de un bebelus. Nu stiam ce sa facem, sa ne bucuram sau sa ne facem probleme. Aceasta posibila sarcina a aparut prea devreme dupa ce am pierdut un bebe, corpul meu nu era pregatit. Am facut teste de sarcina, toate ieseau pozitive dar nu ne-am grabit sa dam vestea, am asteptat sa treaca doua saptamani si ne-am dus la un control.
Doamna doctor ne-a dat vestea cea mare, o sa fim parinti. Mi-a prescris niste vitamine si m-a trimis acasa, urma sa ne vedem peste o luna. Timpul trecea foarte greu dar a venit si ziua controlului. Nu ma simteam foarte bine. M-am dus la cabinet. Cum se intampla de obicei programarile se decaleaza din diverse motive. Aveam mai bine de 0 ora de cand stateam pe scaun, in fata mea la rand mai erau 2 mamici, una abia intrase la control. Dupa calculele mele mai aveam de stat cam 45 minute. Cum nesimtirea este la ea acasa in tara noastra, nici acolo nu a intarziat sa apara. Asistenta mi-a zis ca o sa cheme pe cineva sa bage in fata mea. I-am raspuns suparata sa-si pastreze locul in programare, fiecare intra atunci cand este programat. Daca ar fi fost o urgenta poate lasam de la mine, chiar daca nici eu nu ma simteam bine. Surpriza, pe usa intra o doamna in jur la 4o si ceva de ani, pe tocuri de 15 cm si o fusta de o palma, o panarama. Ea era cea care trebuia sa intre inaintea mea. Credeam ca am fost destul de convingatoare cand am zis ca nu-i dau voie sa intre inaintea mea. Asistenta s-a dus la doctorita si a convins-o sa intre respectiva. A iesit de la doctorita si m-a anuntat senin ca mai am de asteptat, ca o sa intre "panarama" inaintea mea. M-am enervat, m-am ridicat de pe scaun si am plecat. Si-a dat seama asistenta ca m-am suparat si m-a sunat dupa 5 minute sa ma cheme la cabinet, a incercat sa ma convinga ca am inteles gresit...credea ca ma duce de nas. I-am zis ca nu ma mai intereseaza cabinetul lor, ca sunt si alti doctori in oras. Atunci eram foarte nervoasa dar se pare ca asa a fost mai bine pentru mine, daca nu ma mutam la alta doctorita riscam sa pierd si sarcina asta. A doua zi m-am dus la control, acolo noua doctorita a descoperit ca sunt probleme cu sarcina, ca mi-au fost prescrise medicamente care imi faceau mai mult rau. Mi-a intrerupt medicamentatia si m-a bagat serios pe tratament. A zis ca s-a terminat cu efortul, stresul, mersul la serviciu. Am intrat in concediu de risc maternal. Cu grija am reusit sa trecem cu bine peste fiecare pericol ce l-a pandit pe bebe, nopti fara somn, dureri ingrozitoare..toate au ramas in urma si acum ne pregatim sa ne tinem in brate minunea. Astazi ne amintim cu zambetul pe buze de ziua in care ne-a spus ca o sa avem un baietel, de ziua in care am simtit primele miscari, de ziua in care i-am auzit pentru prima oara inimioara cum bate...
Nu stiu din ce cauza, sa fie de la injectii, sa fie de la stres, dar astazi ma simt foarte rau. Ma doare capul, ametesc, acum imi este frig, acum imi este cald, sunt agitata, nu imi gasesc locul in pat. O sa treaca foarte greu noaptea ce vine. Parca si bebe nu mai este cum era. Ieri si azi a fost foarte cuminte, s-a miscat destul de putin, l-am mai lovit eu sa se miste cate un pic, sa-l simt ca este acolo...Abia asteptam sa-l vedem, sa facem cunostinta...
Comentarii