Buna fetelor..dupa cum va spuneam am fost mutata de la terapie intensiva in salon dimineata pe al ora 10... acolo m-am motivat cat am putut de tare ca sa ma pun pe picioare, sa fac un pic de miscare sa ma pot duce la bebe..sa il pot vedea.. el era la etajul 3 la prematuri (deoarece se nascuse cu 2500gr, caci politica spitalului era sa ti-l aduca pe bebe cu tine in camera...il luau doar la analize, baita sau daca mama era prea slabita)...iar eu la etajul 2....astfel am inceput usor sa umblu prin salon...in jurul orei 15 a inceput programul de vizita astfel a venit si sotul cu ai mei si eu deja ma puteam deplasa un pic mai bine...am urcat toti sus la bebe..si doamna asistenta l-a mai aratat pe ala mic odata sotului...cand l-am vazut pentru a doua oara caci prima data a fost doar rapid, eram prea emotionata si un pic stresata cu operatia si faptul ca auzisem ca era mai mic de sapt...am avut un sentiment si o reactie..stiam ca in patutul respectiv e copilul meu dar fara sa vad numele copilului de la patut..ci pur si simplu am aratat spre el si am intrebat asistenta...''ala mic e al meu?'' :) (cu toate ca in salon mai erau si alti copii si toti erau mici ca doar eram la prematuri...deci nu stiu cum sa imi explic momentul...)apoi m-am uitat la el...minunea mea...si nu-mi venea a crede..ca il tin in brate (nu a avut nevoie de incubator), ca am un copil acum..si ma uitam ca e tare frumos...
Doamna asistenta mi l-a pus putin la san ca sa imi arate cu se face...cu toate ca el era mancat...si atunci mi s-a spus ca trebuie sa vin la orele de alaptat...adica din 3 in 3 ore... la ora urmatoare de masa adica la ora 17... eu i-am spus ca vin dar ca inca nu aveam lapte... nu se instalase lactatia...dar dansa mi-a spus ca pana atunci pot sa ii dau suplimentul cu biberonul..am mai stat un pic cu el apoi am plecat la salon deoarece ma asteptau ai mei...ajunsa acolo am vorbit un pic cu sotul despre minunea ce ne-a aparut in viata... 
Comentarii