Este trecut de ora 10. Am asteptat aproape 3 ore in care am innebunit de emotii, frica si nerabare. Dar asta nu a fost nimic pana in clipa in care am fost condusa spre sala de operatii. Pe drum imi tremurau picioarele, mi-au crescut bataile inimii, m-au luat toate transpiratiile. Am intrat in sala condusa se moasa. Acolo asteptau inca 4 persoane, cadre medicale. Nu ii vedeam, nu ii auzeam. M-au urcat pe masa si a trebuit sa il asteptam pe doctorul meu, care a intarziat ceva vreme. Cei din sala vorbeau, glumeau, radeau. Ii ascultam din cand in cand si mai zambeam, dar eram total pe alta planeta. Intr-un final, apare doctorul meu, ma intreaba daca sunt pregatita. Sunt? Doamne, ce emotii!!! Ma uitam la aparat cum imi creste tensiunea, incerc sa ma gandesc la altceva. Imi iese. Ma mai linistesc. Mi se face anestezia. Nu simt nimic. Sunt intinsa pe pat si mi se pun cearsafurile cu gaura in zona burtii. Ma leaga de maini si de picioare si ma anunta ca incepe...incepe cea mai frumoasa calatorie a vietii mele. Simt tot ce fac, dar nu ma doare nimic. E o senzatie ciudata si neplacuta. Pe tavan sunt oglinzi. Mi-am zis de la inceput sa nu ma uit ca sa nu lesin. Insa am tras din cand in cand un ochi. Sange peste tot. Ma uitam o fractiune de secunda, deci nu am vazut prea bine cum arata treaba. La un momentdat sunt anu tata ca moasa va impinge. Deja te aud plangand din burtica. Incepe moasa sa impinga. In continuare simt tot, fara durere. Si gata...esti in bratele doctorului. Plangi puternic. Mi se rupea sufletul, dar in acelasi timp mi se umplea de dragoste si fericire. Primul lucru, am intrebat aca esti bine, sanatoasa, intreaga. Mi s-a spus ca da. Ca am o fetita frumoasa si sanatoasa. Mi te-au aratat. Nu erai frumoasa. Erai superba!!! Te-am sarutat pe frunte si ai plecat. Am ramas pe masa de operatii, cu un zambet larg pe fata si cu imagibea ta in minte. A fost cea mai frumoasa experienta din viata mea! Inca imi dau lacrimile cand imi amintesc!
Comentarii