Uitasem cum e. Doar trecusem printr-o sarcina. Dar, ca de obicei se uita:) Asa am uitat si cand au loc primele miscari.
Te-am simtit mai intai usor; nici nu stiam daca esti sau altceva. Incetul cu incetul it-ai facut simtita prezenta si, intr-o zi, mi-am dat seama ca esti tu. Erai mic, mult prea mic sa lovesti cu putere. Dar saptamanile au trecut si tu ai devenit din ce in ce mai viguros. Cateodata lovesti atat de tare ca mi se opreste respiratia. De ceva timp insa cred ca nu mai ai loc suficient; si probabil ca spatiul se va micsora cu fiecare saptamana care trece pana cand iti vei cere drepturile sa iesi la lumina.
Comentarii