Buna dimineata! Asta este una buna, insa ieri lucrurile au stat altfel. M-am trezit foarte nelinistita, deoarece la ultimul eco mi s-a spus ca nu se stie daca mai apuc ziua de sambata pt ca bebelina e pe cale de a veni. Asa ca am stat cu inima cat un purice la botez, gandindu-ma ca se poate intampla din moment in moment. Si vazand ca a sosit deja ziua de luni fara ca eu sa fi avut vreo contractie, am intrat in panica. Ma gandeam: Oare ce se intampla? De ce nu mai vine? Oare este bine cea mica? Mai are lichid amniotic? etc. Intre timp ma suna o prietena, si-i spun ce am pe suflet. Aceasta imi recomanda sa merg sa fac un control la medicul cu care ea nascuse. Asa ca la ora 16 eram la cabinet. Nu aveam programare, era si luni, asa ca nu-mi faceam mari sperante. Ne-au intampinat niste doamne dragute, noi incercam sa le explicam ca nu avem programare, insa ele ne-au invitat cu amabilitate in camera cu ecograful. I-am explicat domnului doctor ca joi am facut ultimul eco la un alt medic si ca ni s-a spus ca sunt deja la termen. Vazand ca nu se intampla nimic, am zis sa cer si parerea altui medic, ca nu cumva sa existe vreun risc si sa pun in pericol viata bebelinei. S-a uitat dansul si-mi spune ca nu as fi chiar la termen, si ca nu trebuie sa-mi fac griji. Imi zice in prima faza:'' Avem un fat mare, probabil baiat''. Cand am auzit, m-am grabit sa-l contrazic, la care el imi spune:'' Inca nu am ajuns sa vad sexul, insa in general baietii au astfel de dimensiuni. Insa sunt si fetite marisoare''. Mi-a dat emotii pt ca noi deja ne-am achizitionat toate lucrusoarele pe nunate pale de roz si rosu, asa ca ar fi fost culmea sa aflu in luna a 9-a ca avem baiat. Dar a a observat in cele din urma doua labii, asa ca m-am linistit. Data limita preconizata de dansul este 23-24. Insa daca intru in travaliu saptamana asta mi-a recomandat sa merg sa ma internez la spital. Mi-a dat si o trimitere pt asta (el fiind directorul spitalului). L-am intrebat ce parere are despre faptul ca as dori nastere naturala, si mi-a zis ca singura problema ar fi circumferinta craniana a copilului care este cam mare (e capatanoasa ca taica-su). Mi-a zis ca daca nu se intampla nimic pana pe 23, sa merg din nou la cabinet la el si sa luam o decizie finala. Eu sper sa nu ajung la cezariana din cauza asta, insa nu pot stii ce se va intampla. Daca voi fi nevoita, o voi face si pe-asta, numai sa fie bine cea mica.
Am plecat de acolo cu inima impacata. Ma linistisem. Acum asteptam sa se intample minunea. Sunt atenta la fiecare crampa, fiecare durere, ca nu cumva sa inceapa travaliul iar eu sa nu-mi dau seama. Ma trezesc si noaptea cu urechile ciulite. Insa ea stie cel mai bine care-i momentul cel mai potrivit pt a ne cunoaste, asa ca imi pun toata baza in ea. Acum ma duc sa pap ceva pt ca buburuza asta mica e cam fomista. Va poooop si sper sa revin cu vesti bune.
Comentarii