-
21.07.2016. Dupa 2 ani si 5 luni de relatie, iata-ne imbracati in cele mai frumoase haine, eu in rochie alba, el in costumul de mire, si tot acest tablou isi are fundalul plin de icoane. Eram in biserica. Afara 40 de grade, caldura extrema ne cam clatina puterile, dar totusi rezistam...nimic n-a fost pana la acel moment mai profund, mai emotional pentru noi decat sa ne vedem in fara altarului tinandu-ne de mana si convinsi de binecuvantarea ce aveam s-o primim prin parintele paroh. Emotiile, caldura, oboseala n-au facut decat sa ma aseze brusc pe un scaun iar jumatate din timpul slujbei sa-l petrec asa. Suspect?! Nu,chiar deloc. Desi in jurul nostru invitatii si-au mai dat coate spunandu-si unul altuia, in soapta: ehhei, mireasa e gravida! Eu nu i-am auzit atunci, ingandurata fiind de starea mea, dar a doua zi vocile susotite au prins glas si au marturisit "barfa". Le-am raspuns ca nu cred, ca n-are cum, dar intr-un fel simteam o incantare...Minunea chiar exista, iar barfa respectiva era cea mai frumoasa suspiciune pe care o poate admite o femeie, mamica in devenire, despre ea. Mai tarziu am decis ca e important si pentru noi sa aflam ce se intampla, asa ca pe 7 Septembrie ni s-a confirmat ecografic ceea ce si noi banuiam. Inimioara bebelusului a batut odata cu noi, de emotie si dragoste in timpul cununiei noastre religioase. De asta sunt convinsa!!!! Sufletelul, care si acum se afla in burtica mamei, este darul, cadoul pe care Dumnezeu ni l-a trimis...cel mai frumos!!!
Si voi la fel!
S?n?tate si �n?elegere, restul vin de la sine!
B?ie?el sau feti???