18 Iunie - O zi speciala pentru noi. Sarbatoream 8 ani de la nunta si tot pe 18 ar fi fost si ziua de nastere a dragului meu bunic. In fiecare an de aniversarea noastra ne-am propus sa vizitam o capitala europeana. Anul acesta a fost Atena, un oras plin de istorie. Ne-am dorit sa vizitam acest oras de fiecare data cand am ajuns in Grecia dar drumul prea lung ne-a dat inapoi de fiecare data.
Am plecat in vacanta pe data de 16 iunie, o vacanta de 14 zile. Ne facusem plan pentru fiecare zi, unde mergem, ce vizitam, cat stam etc. In drumul spre prima oprire, Salonic, am fost la toaleta de 11 ori :)))) Sotul meu ïntreba "Iar toaleta? Nu m-am gandit ca ar fi ceva care sa ma ingrijoreze sau sa-mi dea de gandit. A urmat 2 zile in care am avutpofta numai de banane, dulciuri si dimineata de abia ma trezeam.
Pe 18, ne-am trezit de dimineata doritori sa ajungem sa vizitam Acropolele si sa simtim istoria pe propria piele.
Inca de cand am plecat in vacanta m-am simtit diferit si aveam niste simptome straine mie. Urcand la Acropole, am descoperit ca imi este f greu sa urc si ca simt nevoia sa stau sa ma odihnesc. Era foarte cald si nu intelegeam de ce nu mai suport caldura tinand cont ca pana atunci as fi putut sta si la 80 grade. :) Avem niste dureri de burta ca si cum eram pe perioada sarcinii dar imi intarziase 3 zile.
Devenisem sensibila la mirosurile puternice ( mai ales cele urate). Sotul imi spusese cu o seara inainte sa luam un test de sarcina si am zis ca nu e cazu sa ne mai facem sperante desarte darca vom lua maine. Am luat a doua zi un test pentru care a trebuit sa ne chinuim sa-l traducem pentru ca nu-l intelegeam. Nu avea instuctiuni nici in limba encgleza :))))
Dupa vizita la Acropole, cand seara urma sa fie una romantica in care sarbatoream aniversarea noastra.
Am facut testul inainte de a ne pregati pentru iesitul in oras si..... SURPRIZA. Doua liniute si-au facut aparitia.
Am fost un moment de panica si de xtaz in acelasi timp, nu pot descrie. Am iesit si i-am spus sotului meu ca va deveni tatic. Mi-am imaginat momentul acesta in care ii spun de sute de ori si imi facusem planuri ca ii voi spune in diferite moduri. Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ :))
Am inceput amandoi sa plangem si sa ii multumim bunului Dumnezeu pentru minune si bunicului nostru care din pacate nu mai este. am facut un filmulet, pe care ne dorim sa-l aratam bebelusului cand va putea intelege. In fimulet i-am spus cat de mult ne bucuram pentru ca ne-a ales sa fim parinti, ca ne-am dorit sa apara in viata noastra de multa vreme si ca-l iubim foarte mult desi el este f mic acum in burtica mea.
A fost un moment unic pentu noi iar pentru mine, nu pot descrie in cuvinte ceea ce am simtit si simt zi de zi.
Nu a mai urmat nici o seara romantica, fara pahar de vin si fara fructe de mare :))
Ne-am imbatat cu veselie si cu o sticla de suc.
Asa am aflat de minunea si bucuria noastra.
Comentarii