-
Suntem impreuna de 4 ani. Casatoriti de aproape 3 si ne doream din tot sufletul un bebe...numai nu venea...lunile treceau si nimic...dezamagirea, neincrederea si gandurile negative isi faceau aparitia in mintea mea. Sotul meu nu-si pierdea speranta si ma incuraja mereu, dar sufletul meu era praf. Mergeam la control de fiecare data cand credeam ca am intarziere (avand o menstruatie neregulata), dar raspunsul era acelasi "imi pare rau, urmeaza sa vina menstruatia". Cuvintele acelea ma puneau jos...pana in septembrie cand am inceput sa am dureri mari de ovare...ma gandeam la chisturi asa ca am mers la control...acolo surpriza...eram la ovulatie...doctorita mi-a zis ca acuma e momentul sa avem o sansa...numaram zilele pana sa fac un test...mai aveam 5 zile pana la menstruatie si am facut primul test...era o linie acolo care o vedeam doar eu...au mai trecut 2 zile am facut alte teste si linia 2 parca se vedea mai bine...Nu-mi venea sa cred asa ca am fugit la beta. Primul beta 9,53..dezamagire in gandul meu ca nu e nimic sau e prea mic. Am mai facut teste, linia 2 se vedea tot mai ok, beta 2 a iesit 365. Eram in culmea fericirii, nu-mi venea sa cred ca dupa mii de rugaciuni, Dumnezeu m-a binecuvantat. Este minunea noastra primita de la Dumnezeu. Sotul meu a ramas socat si imi zicea ca el stia sigur ca va fi bine pana la urma. Acum numaram zilele pana sa mergem la un prim eco.
Comentarii