Miercuri pe 18.05 am fost la ecografie 4D, ecografie de trimestrul III. A fost de data asta cu noroc. Baietelul nostru s-a uitat la noi si a sta cuminte la verificare. Este foarte dragit si este si grasunel, are 1400 de gr. Ne-a dat foto cu el. Pana acasa am stat sa ma gandesc daca semana cu sora lui. Acasa ne-am dat seama ca nu prea seamana unul cu altul dar ambii sunt tare draguti.
Doctora mi-a spus ca-i bine si voinic, ca este bine ca se misca sa de mult, asta inseamna ca am destul lichid si el are loc de joaca .
Este un sentiment minunat sa-l vezi asa de mic acolo in burtica dar in acelasi timp pe mine ma inspaimnta cum sta el acolo pe intuneric, singur, i-o fi cald, i-o fi frig, i-o fi foame, ma striga, ce face acolo? Imi dau lacrimile cand ma gandescla aceste lucruri, parca este abandonat singur dar totusi este si cu mine. Este un sentiment pe care nu-l pot descrie. Este o ciudatenie si un miracol al lui Dumnezeu.
Comentarii