Zilele de vindecare ale mancaricoasei boli se apropie de final, zic eu. Cu tot greul de pe lume, m-am bucurat sa fim mult timp doar noi doua, sa te simt cum dai din picioruse si manute cand mananc ceva care - banuiesc - iti place...Mai e putin, foarte putin si o sa te intinzi cu totul intr-un patut adevarat, deja pregatit. Desi nu stiu ce sa zic, pentru ca surioara ta spune ca o sa dormi la ea in brate si cand o sa iti fie foame, o sa iti dea lapte din san. E pregatita si hotarata! Te pupa si te protejeaza deja, stie ca tu acum mananci prin "cordon", sau ca doamna doctor va deschide burtica sa te scoata cand nu vei mai avea loc, sau ca nu ma va durea pentru va pune acolo un medicament special.
Mamica ta isi pierde incet, incet, aspectul de Tyranosaurus - Shreckosaurus si este aproape pregatita sa te primeasca acasa. Te asteptam sa creem impreuna si mai mult haos decat a fost pana acum, sa inventam cantece si sa radem pana nu mai putem de jocurile noastre si de felul de a citi povesti.
34 de saptamani...mai avem o saptamana de isoliert, sau carantina cum spun ei, apoi cateva analize, poze cu blitz (sau eco) si, ne vedem curand, bebelina!
Acum, as vrea sa citez un clasic in viata de la Disney Junior, Manny : "Titirez, haide, avem un trabajo! Vamonos".
Comentarii