De la dublu test la amniocenteza

Buna dimi!!! Astazi vreau sa va povestesc cum la varsta de 22 ani am facut amniocenteza pt a ma asigura k bebele meu este sanatos. Cand am aflat ca sunt insarcinata am ales o clinica privata crezand ca acolo eu si bebe vom fi ingrijiti cel mai bine.Acum,din experienta,pot spune ca nu e deloc asa.Desi era un efort financiar destul de mare primele 2 ecografii si analizele de la inceputul sarcinii le-am facut acolo.Ajunsa la 12 sapt de sarcina cand am mers la dr mi s-a spus ca urmeaza dublu test,deloc ieftin la acea clinica.Zis si facut si platit! Dupa cateva zile au venit si rezultatele pe mail dupa care am mers la dansul sa le interpreteze.Pt sindrom down aveam un risc crescut, mai exact 1 la 146.Dr s-a uitat pe rezultate si fara sa-mi dea prea multe explicatii mi-a zis k e ok.Eu am insistat vazand ca acolo scrie negru pe alb "risc crescut de sindrom down".Raspunsul lui a fost esti tanara,ai 22 de ani,e ok.Am plecat acasa,nu cu inima impacata dar ma consolam cu gandul ca e medic,are studii,stie ce vorbeste.Pe la 16 sapt de sarcina,nefiind multumita de medicul de la clinica privata care imi urmarea sarcina intrucat ma trata f superficial,nu comunica si abia ii scoteam cuvintele din gura,la recomandarea unei prietene am decis sa merg la un alt medic,de data aceasta la un spital de stat.Mi-am facut o programare in sapt 17 de sarcina,mi-am luat dosarul de analize cu mn si m-am prezentat la dansul.S-a uitat pe analizele mele si a vazut riscul crescut cu pricina.Mi-a explicat k e un risc destul de mic,ca este decizia mea daca mi-l asum sau nu,ca pot face o amniocenteza sa ma asigur ca e sanatos,mi-a explicat ce presupune amniocenteza.mi-a spus sa ma gandesc,sa ma documentez si a doua zi sa ii dau un raspuns daca vreau sau nu sa fac amniocenteza.Am plecat din spital bulversata,cu lacrimile siroaie.Ghinionul a fost ca sotul nu a putut in ziua respectiva sa se invoiasca si eram singura.Nu stiam ce sa fac,ma intrebam de ce eu? si refuzam sa cred k in burtica am un bebe bolnav.L-am sunat pe sotul meu plangand,i-am povestit cum a fost intalnirea cu medicul,ce mi-a spus,s-a speriat si el foarte tare si in 10 min era acasa.Ore in sir am citit amandoi pe net ce presupune amniocenteza,pareri ale unor femei care au trecut prin asta,studii de specialitate etc.Parerile erau impartite:unii spuneau sa faci amniocenteza ca sa fi sigur ca e sanatos unii spuneau sa nu faci daca nu ai cazuri in familie si nu ai peste 35 de ani.Era o decizie foarte grea intrucat dr imi spusese ca amniocenteza este o metoda de diagnostic invaziva,deci interventia in sine presupune anumite riscuri.A doua zi dimineata am reusit sa-mi fac programare la un alt medic si eu impreuna cu sotul meu am decis ca daca si el va spune sa fac amniocenteza,asa cum imi spusese medicul de la spitalul de stat o voi face.Si,da! Asa mi-a spus,ca daca el ar fi in locul meu ca sa fie 100% sigur ca bebe e sanatos ar face amniocenteza.M-a incurajat,mi-a spus ca riscul e mic totusi,ca sunt tanara dar ca nu merita sa risc si sa stau in stres pana la nastere.In sapt urmatoare,18 de sarcina eram programata la amniocenteza.A fost mai bine decat ma asteptam,am stat internata doar o zi,nu am avut dureri.In schimb,asteptarea a fost de cosmar.Rezultatele au venit dupa 30 zile.N-o sa uit niciodata ziua in care dr m-a sunat si mi-a spus: "Stati linistita,aveti o fetita sanatoasa"! A fost o perioada grea in care nu ne-am putut bucura de sarcina asa cum era normal,dar cand am aflat rezultatul ni s-a luat o piatra dupa inima si am putut face din nou planuri in 3!