Sentimentele pe care l-am experimentat atunci cand am aflat ca voi avea un copilas....
Evident primul a fost de bucurie si o fericire covarsitoare. Adevarul este ca mi-am dorit cam de un an un copilas (timp de 6 luni mi-am tot facut teste de fertilitate si masurat temperatura si cam tot ce se putea), iar vestea a venit tocmai cand renuntasem sa imi mai sper si sa imi vad de cariera.
Al doilea sentiment a fost de teama... peste care inca nu am trecut. Teama ca sunt singura, parintii si socrii sunt la peste 50 de km si sunt constienta ca nu voi primi nici un fel de ajutor si ca trebuie sa ma descurc singura, in toate situatiile posibile. Si bineinteles teama de a naste...nici pentru asta nu am gasit o solutie.
Al treilea sentiment a fost de ingrijorare... eu sunt o persoana foarte activa. Ma trezesc la 6 dimineata si lucrez pana la 6 seara, pe urma ma ocup si de treburile de acasa, dar aici beneficiez si de ajutorul sotului. Tot odata am fost ingrijorata ca trebuie sa renunt la cariera...cativa ani de stat acasa inseamna ca nu mai ai cum sa evoluezi, iar cand te intorci nimeni nu iti mai ofera post pe care ai lucrat. In privinta asta am inceput sa gasesc solutii.... Voi renunta la al doilea loc de munca, unde am functie de conducere si ma voi concentra asupra primului job, unde cu multa munca pot sa dobandesc mai mult si plus ca primul job este unul stabil.
Comentarii