Sa o ierti pe mami, puiut, dar azi am foat un pic intoarsa pe dos, cu cat se apropie momentul intalnirii noastre cu atat ma apuca teama. Teama ca nu ma voi descurca sa am grija de tine, ca nimic nu va mai fi ca inainte, ca altcineva va fi mai presus de propria mea fiinta, dar totusi pun totul pe seama fricii de necunoscut si am incredere ca atunci cand te voi vedea va veni totul natural, de la sine, asa cum zice toata lumea. Intr-adevar vei deveni cea mai importanta fiinta din vietile noastre, te vom iubi neconditionat si ne vom descurca asa cum vom sti dar vom si invata pe parcurs.
In alta ordine de idei, astazi mi-a adus mamaie (adica mama mea) hainutele pe care ti le-a cumparat, ne-am emotionat amandoua uitandu-ne la ele cat se micute sunt si sigur la inceput iti vor fi maricele :) Iar dupa-masa am desenat proiectul unui dulapior pe care tati urmeaza sa ti-l faca pentru camera ta, pentru ca ne dam seama ca deja se strang lucruri si nu avem spatiu unde sa le punem. Astazi ma uitam pe internet la camere de bebei si mai ca imi pare rau ca nu am zugravit o alta culoare, dar lasa ca zice tati ca la anu de ziua ta iti face cadou o zugraveala noua intr-o culoare mai de baietei :))
Te sarut puiut, mai avem cel putin trei saptamani pana la intalnire si sper sa treaca toate trei fara probleme, oricat de greu mi-e in ultima vreme si cu somnul si cu greutatea burticii, tu sa fii cuminte si sa iei bine in greutate, sa faci anticorpi multi si sa ne intalnim cu bine.
Comentarii