Iata-ne ajunsi la jumatete de drum, bine.... un pic peste jumatatea drumului pe care l-am inceput acum 23 de saptamani. Cate emotii, cate momente de bucurie, tensiune, acum parca nici nu-mi vine sa cred ca am ajuns pana aici. Pare totul un vis! Pe masura ce ne apropiem mai mult de momentul mult asteptat parca nu mai avem rabdare, ne tot gandim la hainute, patut, nastere, nume (desi aici ne-am cam hotarat). Vom avea o vara frumoasa si linistita, fara deplasari lungi, obositoare, nu vrem sa-l obosim pe bebe si nici sa ne expunem la soare prea mult. Asa ca evitam plimbarile la pranz cand este foarte foarte foarte cald. Ne odihnim, ne uitam la filme, etc. Vom avea timp pentru multe alte activitati dupa ce se va naste bebe. Pana acum a fost un drum greu dar frumos si, desi stiu ca urmeaza sa fie si mai greu sunt convinsa ca bucuria de a-l cunoaste pe bebe va fi deasupra tuturor momentelor grele pe care le-am intampinat pana in prezent.
Comentarii