Minunile apar atunci cand este timpul lor

Sunt primele mele cuvinte din acest jurnal de sarcina, dedicat burticii mele, cea mai mare minune pe care numai Dumnezeu ti-o poate oferi si numai atunci cand este timpul ei... Am 38 de ani si sunt pentru prima data in viata mea Insarcinata!!! Cand scriu acum, imi curg lacrimile, pentru ca tare mult ai fost asteptat dragul meu copilas, tare mult... atatea vizite, atitia doctori, atitea analize si un diagnostic cumplit: infertilitate primara.  In  plus chistul meu devenise un fibrom de cea mai mare frumusete care m-a adus pe pragul de a vedea florile din cimitir daca mai asteptam mult,  am ajuns la spital in ultimul hal de hemoragie si anemie, dar am avut curaj sa ma tocmesc cu medicii care vedeau doar o miomectomie de urgenta sau poate o histerectomie, le-am spus sa imi puna perfuzii, sa ma tina pe picioare inca o saptamina  si sa ma lase sa plec sa fac embolizarea la care ma programasem. Dupa embolizare, sansele mele tot erau extrem de reduse, membranele erau extrem de subtiri, pentru ca fibromul embolizat a intrat in necroza si a fost extras manual.   Era imposibil de fixat o sarcina, trebuia sa fac noi investigatii, noi interventii. Si totusi, imposibilul s-a produs. Exista Dumnezeu,iar noi il simtim drept inger pazitor. Racisem cumplit, ma durea si burtica, ma asteptam la obisnuitul CM, care niciodata nu depasise 28 de zile, asa ca testele de sarcina pentru mine erau necunoscute. De durere am luat nurofen forte, asta este, nu stiam nimic, dar medicamentul nu isi facuse efectul. Pentru raceala facusem o baie fierbinte si o frectie si asteptam sa vad efectele, dar citeva zile la rind absolut nimic, nici CM si nici o ameliorare a racelii. Intr-un final m-am hotarit sa ma duc la farmacie, sa vad ce pot sa iau pentru dureri si raceala, i-am cerut cele mai puternice calmante si cele mai bune medicamente pentru raceala, dar in ultima secunda, cand farmacista incepea sa imi aduca medicamentele, i-am spus: " mai bine dati-mi va rog un test de sarcina". S-a uitat la mine mirata, a vazut ca aratam jalnic de la raceala, de abia puteam vorbi, mi-a raspuns: " Dar poate ca nu e nevoie" .  In secunda aceea am stiut,  habar nu am cum dar am stiut, am simtit ceva mai presus de mine si i-am raspuns: " Ba poate ca da." Am plecat acasa doar cu testul, dar nu mai aveam rabdare pina a doua zi dimineata, asa ca l-am facut imediat. Ma asteptam sa apara mai intii linia de control, iar apoi sa ma inarmez cu rabdare, dar din primele secunde viata mea s-a schimbat. Plingeam, rideam, plingeam, credeam,  apoi ziceam ca ma insel. M-am apucat de abia atunci sa citesc instructiunile, poate am gresit, scrie ca trebuia sa il fac dimineata, mai bine ma duc si mai iau unul. Am facut fotografia celor doua liniute si m-am dus inapoi la farmacie, cu lacrimi in ochi. Una dintre farmaciste imi cunostea in mare problemele, asa ca atunci cind m-a vazut asa s-a speriat . " Ce ati patit, doamna? sunteti bine ? " "Da, vreau sa va rog sa mai imi dati un test" ." Nu a fost bun, nu a iesit linia de control?". Ba da, arata cam asa" si i-am intins telefonul cu fotografia. I s-a luminat fata si in momentul in care ii spuneam ca sunt peste 10 ani de cand ne chinuim, toate farmacistele au aparut deodata, pina si cele care stateau in spate, toate m-au felicitat si mi-au spus : "Dumnezeu a face minuni." . Iar dovada uneia dintre ele suntem eu si burtica mea. Nimic nu se intimpla, decat atunci cand este timpul, nu trebuie sa iti pierzi speranta niciodata. Cu adevarat niciodata!