-
Ce poate fi mai frumos decat momentul in care afli ca vei fi parinte? Ca viata ta va avea un rost...ca ai pentru ce lupta? Nimic altceva decat prezenta unui copilas. M-am gandit sa imi spun povestea pentru a incuraja si alte mamici ca daca vrei ceva, poti. Mi-am dorit un puisor foarte mult abea dupa 13 ani de relatie...tot timpul imi era teama de faptul ca nu voi fi capabila sa cresc un copil, ca nu am experienta, ca nu sunt matura...tot felul de motive erau, care ma opreau sa ma apuc sa fac un pui. Dupa 13 ani am inceput sa privesc mamici cu copilasi de mana si sa imi doresc si eu unul. Si am incercat sa raman...dupa aproape un an am ramas insa la doua luni de sarcina am aflat ca nu a fost bine...aveam sarcina cu ou clar...fara embrion...si a trebuit sa fiu chiuretata...Gandul ca nu as fi capabila sa concep un copil m-a devastat... Am facut tot felul de analize tocmai pentru a afla cauza. Din fericire toate mi-au iesit bune. Am vrut sa mai incerc dupa sapte luni, pentru ca trebuia sa las corpul sa se refaca dupa chiuretaj, si asta am si facut. Dupa doua luni de incercari am ramas din nou. A fost o experienta diferita de prima...in sensul bun... De data asta vedeam la ecograf embrionul cum se dezvolta. Am simtit cea mai mare bucurie din viata mea cand am auzit pentru prima data bataile inimioarei puiutului meu. Sarcina a decurs bine pana la 22 de saptamani cand am facut morfologia fetala. Acolo medicul a depistat ca aveam colul intern deschis...in termeni medicali insuficienta cervico istmica...si placenta praevia centrala care apasa pe col, sarcina fiind joasa. Gandul ca pot pierde sarcina m-a agitat foarte tare...stiam deja cat de greu mi-a fost cand am pierdut pe prima...si de data asta simteam bebelusul miscand in mine...Imi era groaza. Medicul m-a incurajat foarte mult. A considerat ca nu e nevoie de cerclaj, ci de repaus total la pat. Sotul m-a ajutat sa nu fac nici un efort si sa ma ridic decat pentru a merge la baie. Si uite ca am ajuns fara probleme la 29 de saptamani. Sunt convinsa ca totul depinde de noi in astfel de situatii. Sa facem tot ce ne sta in putere ca sa salvam sarcina si sa avem incredere in Dumnezeu. Sunt optimista si am convingerea ca doar gandind pozitiv voi ajunge sa nasc la termen. Viata ne da unele obstacole de trecut tocmai pentru a ne face mai tari. Asa ca fetelor care va loviti de probleme in sarcina nu va descurajati si mergeti inainte!
Comentarii