Incarcat in Test de sarcina pozitiv - #sarcina #bebelus #2liniute
229 vizualizariBuna mamici si viitoare mamici,
Astazi va voi povesti o scurta istorioara despre cum am aflat si cum mi-am anuntat sotul ca vom fi parinti.
Incercam sa devenim parinti inca din octombrie 2020. Vazand ca bebelusul nu apare, am mers la un specialist in infertilitate. Dupa cateva investigatii, am aflat ca sotul avea o problema, a urmat un tratament, au fost imbunatatiri asa ca medicul a zis sa incercam o inseminare, insa pentru asta trebuia sa verificam trompele. Zis si facut. Eram in martie 2022, am facut programarea pt histerosonografie pentru 21 aprilie. Am ajuns in luna aprilie, a venit si ziua in care trebuia sa vina menstruatia, insa aceasta nu a venit. Nu m-am grabit sa fac un test pentru ca stiam ca este cam imposibil, plus ca ovulasem tarziu. Zilele treceau si nu imi venea, asa ca am facut un test de sarcina ultrasensbil care a iesit slab pozitiv. Mi-am zis ca e gresit si am plecat la cumparaturi. M-am intors cu sacosile pline si grele si m-am pregatit sa incep munca (lucrez remote). Ma tot sacaia gandul la test, asa ca am mai fauct unul si acelasi rezultat. M-am panicat un pic pentru ca nu stiam ce sa cred, asa ca am plecat spre clinica sa fac analiza betaHcg. Supriza, a iesit pozitiv, insa o valore destul de mica. I-am spus mamei mele, dar sotului nu pentru ca nu voiam sa ii dau sperante desarte. Noaptea am avut o contractie puternica de am lesinat in baie. Nu vreti sa stiti ce sperietura a tras sotul. A doua zi, vineri 15 aprilie, am plecat in teambuilding la o crama. Am stat stresata toata ziua pentru ca ma asteptam sa imi vina menstruatia. Dupa contractia avuta, pentru mine era clar ca sarcina era pierduta. In weekend am plecat in Bulgaria, la Veliko Turnovo cu prietenii. Intre timp, mai spusesem altor cateva prietene (nu erau si ele cu noi in minivacanta). Ele m-au sfatuit sa ii spun sotului pentru ca in cazul in care patesc ceva, sa stie ce sa spuna la spital. Asa ca mi-am pus mintea la contributie si am zis sa ii fac o minisurpriza. Umblam cu fetele dupa suveniruri si am cumparat o zornaitoare. Seara cand am ajuns in camera si el s-a dus sa faca dus, i-am pus-o sub haine. Cand s-a intors si a vazut-o, nu stia ce sa creada. I-am spus ca e la ce se gandeste, dar sa fie reticent in a se bucura. Am plans impreuna de emotie, de bucurie, de teama ca ne bucuram degeaba si am adormit fericiti (macar pentru o noapte ne-am propus).
Cam asta a fost inceputul nostru in minunatul proces al evolutiei sarcinii: emotii si multe temeri
Comentarii