Vestea cea buna a venit in familia noastra dupa aproape 3 ani de dorinte, incercari si amagiri astfel:
Ajunsesem sa incerc sa imi scot din gand macar pentru o vreme dorinta de a avea bebe... nu, nu am reusit sa fac asta 100% ... dar acum era doar un gand sporadic, nu o ... obsesie (?)
Poate din acest motiv intr-o zi cat se poate de frumoasa si calduroasa de iulie eu eram ferm convinsa ca racesc... Ce altceva sa crezi cand nu iti vine sa te ridici din pat de oboseala si senzatia ca ai febra? Interesant era totusi faptul ca termometrul indica o temperatura de doar 37.12 grade C...
Dupa vreo saptamana de la senzatia de “raceala” am facut si primul test de sarcina – cel mai ieftin din farmacie, cred ca a costat 2 lei. Ei bine... practic sotul meu e cel care a aflat primul vestea si mi-a comunicat-o apoi mie... a fost prima data cand pur si simplu nu mai gaseam puterea de a face un test care “din nou sa fie negativ”. Un test facut in dimineatza urmatoare avea sa confirme vestea cea buna, iar dupa inca o saptamana un control ginecologic urma sa ofere diagnosticul “sarcina 6 saptamani in evolutie” 
Primele semne prin care corpul meu imi spunea ca are loc o minune au fost acestea:
- lipsa menstruatiei – nu am luat-o din primul moment ca semn de sarcina pentru ca ciclul meu nu era regulat
- temperatura de aproximativ 37.1 grade – a tinut vreo 2-3 saptamani
- trezit devreme in mod natural, urmat apoi de o senzatie serioasa de oboseala
- tot cam 2-3 saptamani a tinut si durerea de sani
- lipsa poftei de mancare – ceva necunoscut mie, mai ales in zilele dinaintea si din timpul menstruatie.
Comentarii