Buna din nou! De data aceasta scriu cu oarecare stress si reamintire a unei senzatii urate pe care nu o doresc nimanui. Dupa o zi de vineri superba in familie, fara sa vomit, o zi minunata in care am putut manca foarte bine, a venit si seara. Toate bune si frumoase. Am adormit. Simteam unele mici dureri dar nimic foarte grav. Pe la ora 4 dimineata am fost la toaleta, cand sa ma sterg am vazut urme de sange. Tot Cerul a picat pe mine. Nu era sange rosu, clar, erau cateva urme visinii dar sesizabile, evidente. Am ramas blocata, panicata, gandurile m-au coplesit. Am revenit in camera, sotul dormea dar auzise ca am fost la baie. I-am zis ca nu sunt ok. In cateva secunde ne-am imbracat si am fugit la urgente. Acolo mi s-a facut o injectie si am asteptat-o pe dna dr care era sus la nasteri. Era chiar dna dr care imi urmareste sarcina. Am asteptat destul de mult dar pe atunci nu mai conta neaparat ca astept, pentru mine era important sa ma vada dna dr si nu voiam alta dr. Pana la urma nu ar fi contat cine ma consulta dar daca tot era in spital am vrut sa ma vada ea. Asistenta a fost super empatica, a comunicat foarte bine cu mine. Eu muream de somn si totodata eram stresata. Imi zicea sa ma relaxez, sa ma intind pe pat pana vine dna dr. Nu am putut sub nicio forma sa ma relaxez. Faceam o mie de rugaciuni in gand si vorbeam cu bebele sa fie cuminte si sa fie bine acolo in burtica. Imi venea sa plang, sufeream enorm in sinea mea. Sotul ma astepta cu bebe1 in masina, cel mic a readormit si a stat cuminte in masina. Venise dna dr sa ma vada. Intre timp eu tot verificam daca nu apar alte picaturi rosii pe protej slip dar multumesc lui Dumnezeu nu au aparut nici cat am stat acolo si nici acasa. Fac tratament si urmeaza sa revin luna aceasta la control. Dna dr a zis sa ma calmez, nu e ceva grav si se va rezolva. A zis ca aveam 7 saptamani de sarcina. Cand a pus sa ma vada la ecograf am vazut cum era bebe acolo si cred ca-i batea inimioara, era o imagine superba, se zbatea ceva acolo. Atunci am fost mai linistita, bebe era acolo unde trebuie. Rabdare si iar rabdare. Ma simt ultra sufocata de stress, imi fac o mie de ganduri, citesc mii de articole, mii de cazuri de genul. Of Doamne! Din acea noapte parca mi s-a schimbat viata. Incerc sa ma calmez dar gandul numai la asta imi zboara. Doamne ajuta sa fie bine sarcina si bebele sa ma bucur de el. La bebe1 nu am avut astfel de simptome si acum m-am speriat ingrozitor. Momentan vomit aproximativ zilnic. Daca sar o zi fara sa vomit, recuperez a doua sau a treia zi si dau afara tot si din celelalte zile. Am slabit cam mult dar momentan nu intru in panica pentru ca si la bebe1 am slabit pana la 4-5 luni apoi am pus destul pe mine.
Comentarii