Sapt. 9

09.-14.07.2017

O saptamana plina de emotii: am fost la control la un alt ginecolog, bebe e bine, se pare ca e totul ok.

Am ales testul Panorama in defavoarea Nifty pentru ca te testeaza mai multi cromozomi decat acesta din urma.

In weekend am fost la pesti - omu' a pescuit, eu am citit Asimov. De mult timp nu m-am mai relaxat asa bine,reusind sa uit complet de micile mari panici ale mele

Am ajuns la concluzia ca nu are rost sa citesc descrierea sarcinii pe saptamani: pe mine nu m-au nimerit deloc in descrieri/simptoame, iar unele chestii mi se par de-a dreptul rasul curului: "uterul e de marimea nu stiu cat, daca te apesi pe burta simti cum s-a marit." Aham. Daca stii unde sa apesi. Daca stii cat de tare sa apesi. Daca stii care era marimea inainte de sarcina. Altfel apa de ploaie care suna bine, si nu face altceva decat sa ii creeze panici de genul: eu de ce nu simt? eu ce ar trebui sa simt? simt bine ceea ce simt?

Desi imi place sa urmaresc odiseele altor luni/mamicute m-am hotarat sa nu mai citesc nici asta. Pentru ca ma identificam cu unele dureri/probleme/simptoame ale unei gravidute si implicit ma speriam/sau ma culcam pe o ureche ca e totul in regula. Nu e. Fiecare mamica duce altfel sarcina. Simte altceva. Gandeste altceva. Are alte simptoame. Ce la una s-a terminat prost nu inseamna ca si la alta la fel se va termina. Sau viceversa. Nu ajuta la nimic. Doar sursa de noi si noi si noi ganduri rele.

Sfaturile de la prietenele mele si rude sunt binevite. Dar cand fiecare are propria experienta, propriile frici, propriile preferinte in materie de medici, etc tu ce te faci? Stiu ce am facut eu: am avut zile in care eram confuza complet, speriata ca orice as face as face gresit. Nu mai ascult nici sfaturile prietenilor si rudelor: incerc sa fiu surda la ele pentru ca ma fac foarte nehotarata. Cand chiar nu reusesc...desi e greu, incerc sa fiu obiectiva si sa nu ma impacientez.

Inca nu am reusit, dar voi incerca sa raman cu un singur medic ginecolog care sa imi supravecgheze sarcina si cu care sa nasc. Sigur, trebuie si este nevioe de o a doua opinie, cand tu ca mama simti ca ceva nu e in regula cu verdictul unui doctor. Dar ce te faci cand simtamantul tau e doar alimentat de fricile tale (unele provenind de la punctele descrise anterior)? Ce te faci daca al 2lea doctor are o alta opinie? Il crezi pe el sau mai cauti o alta opinie la un alt doctor? Si daca si asta zice complet altfel? Pai sa nu te dai cu capul de pereti? Pe cine alegi? Nu stiu. Dar am ajuns la concluzia ca alesul cu capul si rationamentul nu e bun. Degeaba alegi logic, daca inima nu e multumita. De aceea eu o sa raman cu medicul care o sa imi inspire MIE incredere. Indiferent de parerile altor pacienti... pentru ca niciodata nu vei gasi un doctor de care se zice numai bine. (exceptie ar fi fost Burnei hahaha dar ui ce s-a aflat despre el...)

Incerc sa fiu ZEN. Si incepand cu saptamana urmatoare vreau sa ii zambesc mai mult copilului meu.