-
De data aceasta, scriu aceste rânduri cu multe gânduri care îmi străbat mintea si ajung arzător pana in suflet.
Morfologia primului trimestru este de departe, cel mai mare moment de cotitura al sarcinii mele. Dacă la 7 săptămâni am avut parte de o analiza greșit redactata de laboratorul la care am făcut profilul TORCH, fiind in situația in care sa ma tem pentru bebelușul meu, ei bine, la 12 săptămâni, lucrurile au luat o întorsătura de-a dreptul infricosator si sper sa reușesc sa trec peste aceasta trauma cândva, sper ca in momentul in care îl voi tine pe bebe in brațe pentru prima data.
Ce s-a întâmplat de fapt?
In jurul săptămânii 12 de sarcina, stabilisem cu medicul meu sa ne vedem pentru a face dublu test. Cu mari emoții, dar totuși încrezătoare ca va fi bine, am intrat in cabinetul domnului doctor care părea sa fie usor distras de la ce urma sa se întâmple.
M-am pregatit psihic pentru momentul acesta, căutasem informații despre procedura si știam exact la ce sa ma aștept… o ecografie obișnuita… cu câteva măsurători in plus, as fi putut spune…
Din păcate, bebe a fost tare jucăuș cu noi si deloc cooperant. A stat cu spatele, s-a rotit in toate direcțiile si a ales cele mai nepotrivite poziții pentru momentul ,,special” in care ne aflam.
După mai multe încercări, domnul doctor m-a rugat sa luam o pauza de gustări dulci si plimbare. Inima mea parca voia deja sa sara din piept.
Revenind, am continuat încercările de a-l vedea pe bebe si a-i verifica starea de sanatate. După mai bine de 40 de minute, acesta mi-a spus: bebelușului ii lipsește septul, eu cred ca ar putea avea o anomalie genetica.
Ce am simțit atunci? Oh…
Am întrebat care sunt indiciile care l-au dus la acest ,,diagnostic”. Voiam sa verific ca am auzit bine.
Am plecat din cabinet zdrobită de durere. Nu puteam crede ce aud, ce văd, ce simt.
Am sunat toate persoanele despre care știam ca au cunoștințe medicale si ca ar putea sa ma ajute.
Au urmat apoi doua noi programări la medici foarte buni din punct de vedere al morfologiile. Ce mi-au spus amândoi? Ca bebelușul este in perfecta stare de sanatate si ca nimic nu pare sa fie greșit. Si atunci… ce s-a întâmplat?
Bineînțeles ca a urmat apoi sa fac si o analiza genetica, totul din dorinta de a ma asigura ca bebe este bine. De altfel, si aceasta a avut rezultate foarte bune.
Primul meu medic se înșelase… iar eu trăisem spaima vieții noastre.
Comentarii