Incarcat in Recreation - #Joaca #copilarie #castel #carti #imaginatie
2.374 vizualizariNu stiu daca are vreo semnificatie anume, dar zilele astea subiectul meu preferat pare sa fie legat de carti, din mai multe puncte de vedere. Întâmplarea de ieri mi-a adus însa aminte de copilaria mea si a surorii mele... când cartile erau, înainte de toate, obiecte de joaca. Fantezia noastra era fara limite când venea vorba de carti. Si nu, nu va imaginati ca am fost niste mici genii si ca stateam numai cu nasul între coperte colorate. Nu, asta s-a întâmplat mult mai târziu, când si eu si Sister am început sa descoperim lumea... În frageda copilarie adoram însa patinajul...patinajul pe carti cu coperte lucioase, pe care le tansformam în patine ce lunecau în nestire pe covorul transformat subit în pârtie sau în teren de patinaj artistic...
Tudor a ajuns si el în aceasta etapa, cred... Ieri s-a jucat cu carti. Dar nu cu cartile lui de copil, ci cu o colectie întreaga de carti pentru oameni mari... Le-a foit, le-a rasucit, s-a tot uitt la ele în timp ce le-a scos tacticos pe toate din rafturi. Apoi, deodata, iluminat, m-a întrebat: ”Pot sa fac un castel mami?” Sigur ca putea sa faca, de altfel, cred ca îmi pusese întrebarea nu pentru a-mi cere acordul, ci pentru ca avea într-un fel nevoie de confirmare ca imaginatia lui e functionala. În câteva clipe toate cartile au fost scoase din biblioteca, cu asigurarea gesticulata din când în când cu mânutele mici – ”Dar le pun la loc, mami...” Cât ai clipi, cartile s-au transformat într-un castl imaginar în care am înteles ca locuieste un print. Viata castelului nu i-a fost însa prea lunga, dar nu pot sa nu remarc un lucru pozitiv: cartile au fost puse una câte una la locul lor dupa joaca. Vom vedea în seara asta la ce altceva mai sunt bune cartile...
Comentarii