Emo?iile primei intalniri

A venit pe nea?teptate, într-o zi din saptamâna trecuta, prima, dupa mult timp, în care am sim?it ca pamântul îmi fuge de sub picioare: „Mami îmi dai voie sa ies sâmbata cu M.?”. Pentru o clipa m-au trecut fiorii, într-un amestec de senza?ii contradictorii ?i inexplicabile materializate în gânduri fulgeratoare care mi-au brazdat mintea pentru câteva secunde, dar care mie mi s-au parut o eternitate... „E prea mica, nici nu a împlinit 13 ani... Doamne, a crescut, vrea sa se vada cu un baiat... E amuzant... E emo?ionant... Dar ce pot sa faca doi copii la o astfel de întâlnire... De ce n-oi  fi avut si eu curajul sa o întreb a?a ceva pe mama nici când eram...studenta? Pffff... ce batrâna ma simt...” Cred ca i-am parut tare ciudata copilului meu în aceste câteva secunde de perplexitate pe care am reusit in cele din urma sa o maschez într-un zâmbet larg ?i nevinovat. „Pot, mami?” a reluat ea cu ton calm, dar ceva mai pesimist. În prima faza i-am spus ca ma mai gândesc, nici eu nu ?tiu de ce am facut-o... Adica, în fond, la ce sa ma mai gândesc, parca la ce a? putea eu, mama, sa ma gândesc, ca sa fiu sau nu de acord sa-mi las fata la prima ei întâlnire. Tare ciuda?i mai suntem uneori noi, parin?ii, ?i ridicoli în încapa?ânarea noastra instinctiva de a crede ca le putem influen?a în vreun fel sau altul trairile copiilor no?tri. Pentru ca, în fond, despre asta e vorba... emo?ii, trairi ,decizii care în cele din urma le apar?in. Iar noi traim cu iluzia ca putem dirija totul. Dupa câteva zile i-am spus ca da, poate sa mearga sa se vada cu M. Nu a parut deloc surprinsa, ca ?i cum ?tia de la bun început ca era doar o chestiune de orgoliu matern ?i ca a?tepta ca raspunsul sa vina de la sine în una din zile. Am discutat câte ceva pe marginea subiectului, apoi, timp de câteva zile lucrurile s-au lini?tit. Pâna azi...când a început calvarul... „Dar daca nu o sa îmi placa? Daca voi fi dezamagita? Sau daca el va fi dezamagit? Mami, ce ma fac?” A ?inut-o a?a tot drumul pâna la mall, asta dupa cele câteva toalete încercate ?i ora petrecuta în fa?a oglinzii. Am lasat-o la intrare, cu vocea tremurânda ?i cu emo?ie în privire. „Hei, va fi bine! Nu are cum sa nu fie!”. Apoi, am pornit ma?ina, tragând aer în piept ?i realizând ca nu ?tiam care dintre noi era, de fapt, mai emo?ionata... Pe drumul spre casa mi s-au perindat prin minte experien?ele mele naive din adolescen?a, prima întâlnire, primul sarut, prima declara?ie... plimbari pe sub fulgi de nea... Am oftat adânc ?i mi-am dat seama cât de frumos este totul. Apoi, peste alte doua ore, când am facut-o din nou pe-a ?oferul, am avut parte de o conversa?ie inedita ?i de o replica pe masura: „Mami, am ajuns la concluzia ca înainte de a fi împreuna cu un baiat trebuie sa îl cuno?ti foarte bine ?i sa fii mai întâi prietena cu el, adica amica... în?elegi tu...” A fost tare dragala?a în tot ce mi-a spus, de la a?teptarile pe care ?i le crease, la u?oara dezamagire pe care i-am sim?it-o în glas, totul dar absolut totul e trait de ea cu acea intensitate pe care eu însami am sim?it-o cândva... ?i e atât de cople?itor sa re-traiesc asta, ca mama... ?i atât de lini?titor sa ?tiu ca îmi poate împarta?i ceea ce simte, a?a cum eu nu am putut sa o fac cândva...