Nu ?tiu cum e pentru alte mamici, dar pentru mine Zizi este o prezen?a contradictorie în via?a noastra, a mea ?i a lui Tudor. Uneori ma exaspereaza, alteori îmi spun ca va veni o vreme când Tudor o va îndeparta singur, iar alteori cedez docil în fa?a ei. Cum... cine este Zizi? Nu este o persoana, a?a cum v-a?i putea imagina... ci banala, enervanta, inutila, dar atât de utila uneori... maria sa suzeta. Cuuuum, înca folose?te suzeeeeta??? Parca ?i aud deja mustrarile de rigoare în mintea unor mamici care vor fi nimerit pe pagina aceasta unde îmi transform din când în când în cuvinte bucuriile, frustrarile ?i momentele banale din via?a mea de mama. Ei bine da, cu riscul de a fi mustrata, chiar ?i în gând, eu nu îi refuz înca copilului meu suzeta, la cei 2 ani ?i 5 luni ai sai. Îmi tot spun ca va veni o vreme când Tudor va renun?a singur la ea pentru ca va în?elege ca este inutila. Îi repet de fiecare data ca e baiat mare ?i ca zizi folosesc doar bebelu?ii, însa efectul nu este întotdeauna cel a?teptat. Se uita la mine îmbufnat, se încrunta, apoi strânge zizi între din?i dezaprobator. Alteori repeta dupa mine... „daaaaa, zizi bebeu?ii, eu baiat mae”, apoi o în?faca ?i fuge cu ea prin casa, se pite?te pe dupa vreo mobila ?i o baga în gura râzând. Cu câteva zile în urma am trait însa o experien?a din categoria „provocarile meseriei de parinte” – o noapte fara zizi; ?i nu pentru ca mi-a? fi propus cine ?tie ce obiective legate de micul obiect exasperant, ci pentru ca pur ?i simplu zizi s-a ratacit prin casa cu pu?in timp înainte de ora de somn. Rezultatul? O noapte de co?mar! Tudor s-a trezit de vreo zece ori pe parcursul nop?ii, suspinând dupa zizi, enervându-se ?i foindu-se pâna diminea?a. E de la sine în?eles ca noaptea mea a fost alba, cu câteva pica?ele de somn care mai tare m-au zapacit. Dar am supravie?uit ?i la sugestia lui teacher, mi-am propus sa încerc sportul extrem ?i în zilele urmatoare, cu inten?ia de a fructifica pozitiv noaptea de pomina. Zis ?i facut... doar ca în dupa-amiaza urmatoare, de prin nu ?tiu care cotlon al casei, zizi a reaparut. Tudor mi-a adus-o triumfator ?opaind de bucurie... „Uite, mamiiii, a gasit ziziiii!”. Pffff, mare ghinion, mi-am zis. ?i am a?teptat seara, rugându-ma în gând sa se întâmple vreun miracol...
Later update
Seara a venit, zizi a disparut pe furi? într-un dulapior ascuns ?i... distrac?ia a început, însa a fost muuuult mai bine decât în noaptea precedenta. A treia noapte nici nu a mai întrebat de ea, iar pe parcursul zilei, când î?i tot amintea de zizi, îi repetam ca am pierdut-o din nou ?i ca la magazin nu ne da doamna alta, pentru ca da doar la bebelu?i. A mai scâncit, s-a mai alintat, dar cert este ca de mai bine de o saptamâna zizi a devenit istorie – obiect de muzeu, pus la pastrare în cutia cu aminiri, lânga suzeta roz a Elisei. Ieri, Tudor a gasit prin biblioteca o suzeta ratacita de-a veri?oarei lui, Ilinca, mai mica decât el cu vreo 6 luni. A luat-o, a studiat-o atent, s-a uitat la mine, zâmbind ?trengare?te, apoi a exclamat: „Ata nu a meu, ata zizi Ica! Eu baiat mae!” L-am laudat pentru asemenea isparava ?i am rasuflat u?urata, pentru ca am con?tientizat brusc ca da, am un baie?el „mae”...
Comentarii