Am plecat cu teama în suflet... cu frica de necunoscut ?i cu inima strânsa la gândul ca se poate întâmpla ceva rau ?i ca va trebui sa ma descurc singura. Stresul s-a dovedit a fi însa inutil. Am urcat în tren la timp, cu cele doua valize plus jucariile de adormit copii ?i în scurt timp am pornit în marea noastra aventura în 3 spre mare. Pentru prima data am experimentat calatoria cu trenul la cu?eta. Iar pentru Tudor, calatoria în sine cu trenul a fost premiera absoluta. A fost ok. Copiii s-au odihnit ?i asta a fost cel mai important.
Diminea?a ne-a a?teptat o prietena draga la capatul liniei, o prietena fara de care minivacan?a noastra ar fi fost cu siguran?a mai saraca ?i careia îi mul?umesc din suflet ca a fost acolo atunci când am avut nevoie de ea.
Teama s-a transformat în curând în entuziasm, pentru ca rasaritul pe mare m-a facut sa realizez brusc ca fericirea lor e fericirea mea ?i ca tot ceea ce îmi doresc este sa îi vad pe ei bucurându-se de mare. Restul avea sa vina de la sine...
Elisa a stat numai în apa din prima zi. Am lasat-o cât a vrut ea, nu ca în alte da?i, când intra în apa „cu por?ia”, de frica sa nu raceasca, sa nu faca insola?ie sau mai ?tiu eu din ce alte motive de parinte stresat. Am urmarit-o mereu cu un ochi, iar cu celalalt m-am minunat de perseveren?a lui Tudor de a umple din nou ?i din nou galetu?a lui minuscula cu apa, ca sa facem „ghe?ata” din forme de nisip. Nu ne-am plictisit deloc, pwntru ca nicio zi nu a semanat cu alta.
Soare, nisip, piscina, valuri, lebede, animalu?e de tot felul, trenule?, shopping, înghe?ata, pizza, program de voie în adevaratul sens al cuvântului... altfel spus, vacan?a în toata regula. ?i da, pot sa spun cvu mâna pe inima ca timp de 5 zile am fost o mama fericita la superlativ. Nu m-am odihnit deloc, dar am sim?it o mul?umire interioara extraordinara. Copiii aveau nevoie de aceasta vacan?a, iar eu aveam cu siguran?a nevoie de aceasta experien?a unica, pentru a-mi demonstra mie ca pot avea încredere în mine. Daca a lipsit ceva? Hmmm... mie nu. ?i sper ca nici lor, pentru ca raspunsul la întrebarea „Mai mergem a?a la mare?” a fost în unanimitate „Daaaaaa!”.
Comentarii