De câteva zile ne tot pregatim... cumparaturi, discu?ii, filmule?e cu trenuri, emo?ii... În seara acesta plecam la mare, to?i trei. Trebuie sa recunosc ca am ni?te emo?ii grozave, nici eu nu ?tiu exact de ce. Poate ca e teama inerenta unei calatorii cu doi copii, poate ca e emo?ia revederii marii sau poate ca e pur ?i simplu o stare fireasca ce preceda o astfel de plecare în vacan?a pe care nu am mai experimentat-o pâna acum în aceasta formula. A? fi ipocrita daca nu a? recunoa?te ca ma încearca tot felul de sentimente contradictorii în legatura cu aceasta plecare, însa îmi doresc din tot sufletul sa le ofer copiilor o vacan?a frumoasa pe care ?tiu ca o a?teapta înca de când a început vara.
De diminea?a facem bagaje... eu pun haine în valiza, Tudor scoate ?i pune jucarii, Elisa nu se hotara?te câte rochi?e sa î?i ia... recapitulam ce trebuie sa luam cu noi ?i ne rugam sa avem vreme buna... Îmi doresc sa fie un sejur nu de vis, ci unul lini?tit în care sa-mi vad copiii bucurându-se de mare ?i sa ma pot bucura de fericirea lor. Am sentimentul ca am a?teptat aceasta calatorie la mare de o ve?nicie... Peste câteva ore, ve?nicia va fi trecut...
Comentarii