Nu am mai scris de ceva vreme pe blogul meu de mamica de aici, de pe DC. Nu caut scuze, dar în tot timpul acesta s-au petrecut o mul?ime de lucruri pe care am încercat sa le traiesc la adevarata lor valoare. Mi-am propus ca de astazi, ca tot e 1 ale lunii, în plina vara, sa încep sa dau mai multa importan?a pasiunii mele pentru scris. Nu e prima data când o fac, am mai facut-o ?i în trecut, însa mereu ?i mereu au intervenit alte lucruri care m-au ?inut departe de ceva care îmi este atât de drag – scrisul. Acum e alta treaba… chiar daca ?i azi am o zi plina, în care trebuie sa evaluez scrisul altora (teze de bacalaureat). A?adar, ne-am mutat în casa noua, eu, Elisa ?i Tudor, dupa o poveste încâlcita care dura de aproape un an de zile. Femeie divor?ata pentru a doua oara, mamica cu doi copii, om caruia i s-au repro?at o sumedenie de lucruri ?i, în cele din urma, fiin?a care se simte împacata cu sine ?i care simte ca în sfâr?it via?a ei are sensul pe care l-a cautat mereu, dar nu a ?tiut unde sa îl caute. Nu e u?or sa faci schimbari majore la 35 de ani, dar nu e nici greu atunci când sim?i ?i ?tii ca faci ceea ce trebuie, pentru ca asta este în sufletul tau ?i pentru ca ce era “înainte” nu î?i aducea lini?tea.
Casa în care ne-am mutat e mica, cocheta, primitoare. Nu este a noastra, pentru ca a noastra e prea departe de ?coala Elisei ?i am preferat sa jonglam cu ni?te chestiuni pur imobiliare pentru a avea un confort de care ?i eu ?i copiii avem în acest moment nevoie. Îmi place sa cred ca aceasta casa noua în care ne-am mutat este una de tranzi?ie spre mai bine ?i a?a ?i este. Una în care regasirea de sine va ajunge într-un punct din care voi ?ti mai bine care îmi este drumul în via?a. Ceea ce ma bucura cel mai tare este felul în care se simt copiii aici, veselia cu care am petrecut primele zile, dimine?ile cu soare în care îmi beau cafeaua scriind, rasaritul ivit printre blocuri în timp ce îi încalzesc lapticul lui Tudor, florile ro?ii superbe care îmi fac cu ochiul din balconul vecinei de vizavi ?i peste toate lini?te ?i armonie. Vara aceasta se prevede a fi prima vara fara planuri mare?e, o vara în care am de gând sa fac pa?i mici pentru visuri mari pe care le am de o via?a, pentru ca ele, visurile nu s-au schimbat… Mi-e dor de mare, de aer de munte, de culori, de ploaie… dar mai mult decât toate îmi era dor de mine ?i de scris… ?i iata-ma, în zori de zi, în aceasta noua casa, cu vechi visuri ?i a?teptari, scriind… e un început. ?i de data aceasta va exista ?i o continuare neîntrerupta. Sa ave?i o zi de vara minunata, dragi mamici!
Comentarii