Inca putin

Hello mamici si burtici,

Nu am mai scris de mult, a fost o perioada incarcata si plina de emotii pentru ca a ajuns buburuza, dar despre asta in alt jurnal. Acum despre perioada de dinaintea nasterii cand tot ce auzi si iti spui si tu zilnic este "inca putin" pana incepi sa urasti aceste cuvinte :)). Luna a noua s-a instalat cu toata incomoditatea si greutatea pe care o poate aduce o sarcina. Daca pana in acest punct m-am simtit o norocoasa, ei bine lucrurile au compensat pe ultimele saptamani cu picioare extra umflate ( nu mai puteam incalta nimic ), tendoane si ligamente maxim de tensionate, arsuri nesuferite si constante, dureri de spate, cap, burta, cred ca tot durea la un moment dat, pana si respiratul provoca o durere :)). Burta mea a fost destul de mare, trebuia sa ii faca loc copilului meu destul de mare, asa ca spre final era un chin sa fac chiar si cele mai mici task-uri, am invatat sa fac foarte multe lucruri din sezut, am gatit, tocat chiar si dat cu aspiratorul stand pe scaun/canapea :)). Noroc ca noi, femeile, suntem foarte adaptabile. Trebuie sa recunosc ca desi imi este dor de burtica de gravida nu imi lipseste cea din luna a 9-a, chiar deloc. Si pentru ca tot suntem la capitolul burta, desi am folosit o crema de vergeturi si ulei de la Bio Oil aceasta tot s-a umplut de vergeturi, acestea s-au accentuat evident in ultima luna o data cu cresterea ei saptamanala. Pitica punea undeva intre 250-300 gr saptamanal in ultima luna si acest lucru se vedea destul de bine. Ecograful a avut o marja foarte mica in cazul meu, inainte de nastere la ecograf ieseau 4400gr si ea a avut 4350gr. 

La controlul din saptamana 37 avea 3800gr si atunci au inceput sa apara primele semne de indoiala privind nasterea naturala, dar nu m-am lasat descurajata. Stiam ca daca nu este nici un alt motiv medical sa apelam la cezariana, atunci mergem pe natural in continuare fiind mult mai benefic pentru pitica. Deja ma impacasem si cu ideea de epiziotomie, medicul mi-a spus ca la ritmul ei de crestere din pacate nu va putea fi evitata. Tot acum am inceput sa iau in calcul si o eventuala periduala daca travaliul va fi unul prelungit, pentru a ramane cu forta pe perioada expulziei bebelinei mele mari. 

La finalul controlului din sapt 37 mi-a spus medicul ca va pleca din nou in concediu, moment care in mod normal trebuia sa ma panicheze, dar am fost surpinzator de calma. Mi-a lasat numarul de telefon al medicului la care m-a transferat in lipsa ei, era si ea pe lista mea initiala de posibili medici cu care sa merg mai departe in sarcina, deci poate si de aici calmul meu :). In orice caz eram pregatita sa nasc, indiferent de medic. Cu toate acestea, fetita a vrut sa vina la fix 2 zile dupa ce s-a intors medicul meu din concediu, in sapt 39.6, deci tot cu ea am nascut. 

Duminica, fix cand faceam 39 de sapt am trecut si printr-o sperietura. Fetita nu a vrut sa miste deloc toata noaptea si nici dimineata, foarte necaracteristic ei, ea fiind o mica balerina si simtind-o foarte activa in mod constant. Nu a raspuns nici la mici artificii: ciocolata, cola, produse reci etc. Am plecat cu tati la spital sa ne asiguram ca este totul ok. La CTG bataile inimii ii erau normale, dar in continuare nu a vrut sa raspunda la stimuli o buna perioada de timp. Am inceput sa glumim ca poate stie ca vine curand si isi conserva energia. Am facut si testul COVID inclus in pachet daca tot am fost la spital, rezultatul acestuia fiind valabil 7 zile si am nascut fix la 6 zile dupa, deci nu a mai fost nevoie de un altul. 

La 39.4 am fost la un nou control si medicul a luat decizia sa inducem sambata (39.6) travaliul deoarece bebelina este mare si tot creste si nu da semne ca ar vrea sa vina curand. Despre nastere voi scrie un alt jurnal.