In dimineata zilei de 20 septembrie,vineri, m-am prezentat la cabinet, asa cum stabilisem cu medicul meu. Desi doctora imi spusese ca luam neaparat o decizie la aceasta data, speram ca decizia sa fie sa mai asteptam pana la 41 s si 3 zile (adica luni).
In timpul consultului, dupa ecografie, chiar inainte de consultul intern, am simtit o cantitate mica de lichid curgand. Mi se fisurasera membranele. Medicul a decis ca este cazul sa ma interneze si sa imi fie provocata nasterea. A fost greu deoarece eu chiar imi doream ca pitica sa isi aleaga ziua. La ecografie s-a constatat (in final) ca a mai coborat putin.
In jurul orei 12:00 m-am prezentat in vederea internarii. Am facut un ctg din care a reiesit ca inca nu am contractii iar pitica e bine. La ora 15:08 am fost mutata in sala de travaliu pentru monitorizare inainte de declansare. La ora 17 cand a venit doctora contractiile incepusera insa membranele nu erau rupte complet. S-a decis ruperea membranelor, mi s-a pus o perfuzie cu oxitocina si mi s-a comunicat ca treptat vor creste concentratia de oxitocina. Moasa mi-a comunicat ca voi naste cu siguranta dupa miezul noptii.
Dupa ruperea membranelor contractiile s-au accentuat iar incepand cu ora 18 simteam niste dureri extreme ce succedau la interval foarte scurte de timp. Aveam un ceas in sala si ma bazam pe el sperand ca dupa 1 minut vor trece. Unele treceau mai repede altele ceva mai greu, dar treceau. La ora 19 a venit medicul pentru a-mi verifica dilatatia, era 5. Am fost intrebata daca doresc peridurala. Cred ca era singurul lucru la care visam (desi inainte am spus ca as vrea sa incerc fara, dar toleranta mea la durere e destul de scazuta, stiam asta, acesta fiind motivul pt care nu am exclus varianta cand mi-a fost prezentata de medic inainte).
Medicul anestezist a ajuns pe la 19:30-19:40. Deja aveam niste dureri incredibile. Simteam ca mi se rup toate oasele in mine, tremuram la propriu pe fiecare contractie si eram lac de apa. Contractiile erau incredibil de dese si simteam ca nu mai am timp sa imi revin deloc, aveam oarecum impresia ca-s permanente (desi nu erau). Dupa instalarea anesteziei, pe la ora 20, a fost chemat si sotul in sala (aveam cerere semnata prin care putea participa la nastere si travaliu). Inainte sa vina sotul a venit si doctora pentru o noua verificare a dilatatiei. La 19:50 dilatatie 10.
Doctora a fost surprinsa deoarece doza de oxitocina nu fusese marita si mi-a comunicat ca asta a fost travaliul meu, fara influenta perfuziei. M-am panicat incredibil deoarece stiam ca va trebui sa imping pe contractie iar eu nu mai simteam contractiie. Din fericire doctora m-a linistit si m-a incurajat spunandu-mi ca voi stii ce sa fac si ma vor ajuta si ele (moasa+doctora). Cand a ajuns sotul eu tremuram incredibil de tare pe fiecare contractie (poate fi un efect al anesteziei la unele persoane).
In jurul orei 21:10 am inceput sa simt nevoia de a impinge, am chemat medicul si moasa iar in urmatoarele aproximativ 3-4 contractii, la 21:29, pitica mea a venit pe lume, 3750 gr. Mi-au dat-o in brate, era minunata, chiar daca era putin mov, am pupat-o si au luat-o la verificari. Mi-au dat-o inapoi dupa cateva minute si dupa au plecat cu ea. Contractiile nu se oprisera, inca ma durea, si, desi stiam ca trebuie eliminata si placenta nu credeam ca voi simti la fel contractiile. Dupa eliminarea placentei, timp de aproximativ 20 minute medicul a tot cusut… Chiar inainte de eliminarea placentei sotul a fost invitat sa plece. Pot spune ca prezenta lui m-a ajutat enorm, si psihic si fizic, ajutandu-ma sa imping cum vazuse la moasa, chiar cand a iesit pitica. 3 ore dupa eram in salon, aveam niste emotii incredibile, ma simteam putin vinovata ca pitica sta separat dar eram consolata ca doar in prima noapte suntem despartite.
Pentru unele persoane travaliul e mai usor, pentru altele mult mai greu. Personal nu stiu daca vreau sa mai trec prin asta vreodata in viata. Cel putin nu pot spune asta acum, la 2 sapt jumatate dupa nastere. Oricum viata ne va duce mai departe. Multumesc lui Dumnezeu ca suntem amandoua sanatoase, nu s-a blocat si chiar daca m-a rupt la propriu nasterea ei, ma voi recupera eu.
Chiar sunt multumita de alegerea spitalului si de alegerea medicului. E foarte importanta sustinerea medicului in tot procesul. Iar in aceasta maternitate chiar este promovata nasterea naturala.
Comentarii