Primul trimestru mi s-a parut cel mai greu. Am avut si greturi, varsaturi, stare constanta de rau. Nu foarte rau, dar au fost. Dar nu asta a fost partea dificila. Dificila a fost îngrijorarea. Teama constanta ca ceva o sa mearga prost. Sigur, si ultimul trimestru este dificil dar faptul ca îl simti pe bebe miscând în burtica te linisteste mult. În primul trimestru nu simti nimic. Vrei doar sa stii ca e bine si astepti cu nerabdare ecografiile. Am vazut prima data batându-i inimioara ei mica la 6 saptamâni si 2 zile. A fost frumos, emotionant. Dar cel mai tare m-a impresionat o ecografie la 10 saptamâni când bebe misca. Doctorul mi-a spus ca sunt niste miscari involuntare, necontrolate, dar nu a contat! M-a impresionat puternic si de atunci am simtit o fiinta umana care se dezvolta în burtica mea. Un omulet. Nu o idee, nu un concept, nu un embrion! Era o minune mica ce are sa devina un om pe care o sa îl iubesc toata viata. Si ma rog, ma rog sa îmi pot face fericita fetita, sa pot sa ii fiu alaturi ori de câte ori are nevoie, vreau sa se simta iubita si ocrotita si norocoasa. Vietile noastre au capatat brusc mai mult sens. Suntem cei mai fericiti parinti!
Comentarii