Incarcat in Am auzit bataile inimii lui bebe - #risc #teama #peripetii
744 vizualizariSarcina mea nu a fost planuita. A fost dorita, dar nici eu, nici sotul meu nu credeam ca se va intampla asa repede. Motiv pentru care atunci cand am aflat, am fost in acelasi timp si fericita si speriata. Dar mai mult fericita. Cumva am simtit timpuriu ca ceva activitate se intampla acolo, dar pentru ca simptomele sarcinii pot fi usor confundate cu simtomele menstruatiei, pana la intarzierea acesteia, am decis sa cred ca "samanta" creste doar in capul meu si nu in burtica. Dar vai, crestea!
Initial am fost panicata pentru ca la primul control de confirmare a sarcinii, doctora mi-a prescris Aspenter pentru o mica sangerare pe care o vazuse in urter (eu nu am avut spotting deloc in timpul sarcinii). Incercam sa imi suprim pe cat posibil gandul ca voi tine in brate un copil in 9 luni pentru ca doctora mi-a spus ca exista riscul ca bebe sa nu se poata implanta in uter si din cauza asta sa fie sangerarea. Poate pentru unele cititoare o sa sune dubios, dar m-am rugat mult in acea perioada si cumva cred ca Dumnezeu a facut in asa fel incat sansele sa fie de partea mea. Spun asta pentru ca am incercat sa ma programez cat mai repede la doctora mea, dar reusisem pentru peste 2 saptamani abia, iar 5 minute mai tarziu am fost sunat de call centerul spitalului sa fiu anuntata ca s-a eliberat un loc pentru a doua zi. Niciodata inainte sau dupa acel apel nu am mai fost sunata pentru un loc eliberat. Daca nu incepeam tratamentul cu Aspenter, poate bebe nu reusea sa se implanteze si nu mai era zglobia mea din burtica implinind 6 luni intr-o saptamana.
Imi doream asa mult sa fie totul bine, incat intr-o seara am visat ca eram in camera de consult si ii auzeam inimioara bebelusului. Si ghiciti ce, la 7 saptamani aveam o rata de 140 bpm ce imi batea in burtica. Doctora m-a asigurat ca totul pare ok atunci si lucrurule au luat o perspectiva mai luminoasa din acel moment.
Eram necasatorita la acel moment, ceea ce m-a intristat pentru ca si eu ca orice fata aveam fel si fel de fantezii despre cum o sa fiu ceruta in casatorie, cum o sa arat super supla in rochia de mireasa, etc. M-a intristat si pentru ca nu stiam cum sa ii anunt pe ai mei.. Voi scrie despre asta in urmatorul mesaj.
Multumesc celor care ati citit, sper ca v-a placut!
Comentarii