-
Saptamana 33 a inceput rau. Sangerari nazale si stari de rau.
Stresul roia in jurul meu dar eram prea singura ca cineva sa isi dea seama ca voi claca. Nu mai observam nici macar eu ca imi pun bebelusul in pericol.
In prima zi cu tensiune 15, m-am pus jos si ma invinețisem toata si probabil din lașitate si inconstienta nici macar nu am chemat salvarea.
M-am linistit intre timp, am asteptat sa simt miscarile bebelusului pentru a ma asigura ca e bine.
A doua zi, o zi cat de cat linistita, pana la 10 seara cand din nou tensiune 16. Din nou singura, am chemat salvarea , tensiunea era 16 in continuare si am plecat la spital.
Ajunsa la spital , tensiunea a inceput sa scada dar doctorita vazand ca am contractii , mi-a recomandat evident sa raman, cu toate ca eram sigura ca ma intorc acasa .
Prima noapte a fost cea mai grea , eram ingrijorata, abia atunci am inteles la ce pericol mi-am expus copilul.
Pe perioada internarii, doctorii nu mai intelegeau de ce de la o tensiune mare (16) , tensiunea mea nu mai crestea de la 9. - fara tratament, fiindu-mi recomandat un cardiolog.
Am primit si dexametazona , fiind in risc de nastere prematura . Eram rosie ca semaforul🚦🚦.
Zilele au trecut, m-au lasat acasa , evident , in siguranta .
Comentarii