Dupa bucuria de a afla ca bebele meu traieste, doctorita a precizat ca am un hematom pe uter care ar putea sa creasca si sa mi provoace avort spontan mai ales ca aveam colul deschis, dar ar putea sa se si absoarba si bebe sa fie bine. Nu auzisem niciodata despre acest lucru dar cu toate acestea am hotarât sa fac tot ce pot pentru a fi bine. Când am iesit de la ecograf si i-am spus sotului ca îi bate inimioara s-a emotionat si el tare mult. Asa ca am hotarât sa ramân internata desi nu venisem pregatita pentru spital si eram destul de departe de casa dar eram optimista pentru prima data dupa mult timp. Ma gândeam ca Dumnezeu nu mi-a dat acest copil ca sa-l pierd. Si Dumnezeu a avut grija de tot...am fost internata într-o rezerva cu doua paturi si baie proprie(desi alaturi era un salon cu 6-7 paturi si cu niste paciente extrem de rele care se certau pe diferite motive) am fost pusa pe tratament, sotul a plecat si mi-a cumparat cele necesare pentru spital si medicamente dar si sora mea care locuia în Bucuresti m-a sprijinit....si nu în ultimul rând doctorita care venea mereu la mine sa vada cum ma simt. A fost putina tristete pentru baiatul meu care ma astepta acasa si pentru prima oara statea câteva zile fara mine, dar a avut tatal lui grija si mai ales când a aflat motivul s-a bucurat, a înteles si s-a descurcat....
Comentarii