-
A 3-a ecografie a fost una cu multe momente emoționante.
Am făcut analizele medicale urinei, care mi-au fost recomandate de medicii rezidenți de la urgențe și a reieșit că aveam o infecție în urină.
Am mers la un ginecolog pentru un următor ecograf și i-am prezentat hârtiile avute până atunci de la urgențe și analizele. Aveam 14 săptămâni de sarcină când am fost și, am aflat că s-ar putea să fie băiețel. Mi-a spus că nu poate știi exact deoarece băiețelul meu se mișca, ba chiar l-am văzut cum se întindea și căsca. Nu avea pic de astâmpăr. A fost ciudat, de data aceasta iubitul era și el prezent la eveniment. Nu mi-a fost la îndemână să stau pe jumătate cu corpul dezvelit la vederea lui și a ginecologului.
Băiețelul meu pe atunci măsura decât 7,83 de cm. Era mititel dar foarte activ în burtică. Încă de atunci am început să îi simt mișcările din pântec puțin câte puțin, iar unele erau chiar dureroase. Mici valuri am început să simt în săptămâna 15, ceva mai accentuate decât în săptămâna 14. Țin minte că stăteam mereu cu mâinile peste burtică doar pentru a simți și a vedea mișcările. Pe atunci nu erau foarte puternice, era de așteptat. Adormeam liniștită și repede dacă stăteam asa, chiar și durerile erau mai ușor suportabile.
M-am îmbrăcat înapoi după ce a terminat ginecologul de verificat sarcina și, mi-a dat tratament cu antibiotice pentru infecția în urină și mi-a spus că după doua săptămâni de la terminarea tratamentului să îmi fac analize din nou și să văd rezultatele.
Am ieșit din spital și, abea mergeam. Durerea de spate mă făcea să merg ciudat, șchiopătând și oprindu-mă din când în când, precum un bătrânel în vârstă care a fost după pâine la alimentară. Totuși, mi-a fost frică de aceasta ecografie. Era prima într-un loc diferit, la un doctor diferit, care ar fi trebuit să fie cel care îmi supraveghează sarcina. A fost totuși mult mai simplu, pentru că ginecologul era femeie de data aceasta și mi se părea că știe ce face, însă iubitul a accentuat emoțiile și rușinea cu prezența lui acolo.
Două evenimente mi-au rămas totuși în minte. L-am văzut cum se mișca și am văzut că este băiețel. Multă emoție de suportat, încât nici nu am reușit să asimilez aceste informații decât seara, când m-am pus în pat și m-am gândit înainte să adorm la ziua mea, a noastră. A fost mai mult un șoc să aflu că e băiețel. Îmi doresc doar să scăpăm sănătoși și teferi amândoi, ca să putem să ne întâlnim și să sărbătorim și binele și răul prin care o să trecem. Acum sunt împăcată cu gândul că e băiețel, deși nu pot să nu mă gândesc și la nume de fetițe.
Comentarii