Misca bebe

Buna, buna,

Dupa o saptamana plina de peripetii, am mers la un nou control in saptamana 14 a sarcinii.

Medicul, relaxat ca de obicei, ma intreaba din nou cum sunt, daca totul este bine si daca am nelamuriri pana aici despre modificarile din corpul meu. Am spus un simplu "Nu", cu toate ca in mine roiau tot felul de intrebari pe care doream sa i le adrese. 

Incepe controlul, primul lucru, inima micii mele mogaldete se aude tare si clar. Doctorul imi spune exact numarul de batai ale inimii, sunt in grafic, despre bebele care se formeaza incet si sigur in pantecul meu.

Bebe nu a fost foarte cooperant cu noi in ziua respectiva, nu a vrut sa stea prea bine "sa fie filmat cum trebuie", asa ca a fost nevoie sa ma tot intorc de pe o parte pe alta, in speranta ca va sta linistit intr-o pozitie optima, sa il putem vedea cat mai bine.

Chiar daca eu nu intelegeam mare lucru din ce vedeam pe ecran, medicul imi explica tot ce se vedea acolo, eu eram pur si simplu facinata de imaginea alb negru in care se putea vedea neclar un mic omulet care dadea dintr-un picior.

Dupa atata valvota cu bebele care nu statea, medicul era trist si ofticat ca nu putea sa imi spuna sexul bebelusului, dar daca vreau eu neaparat pot merge in 2 sau 3 saptamani iar la control ca sigur o sa se vada clar si speram si la un bebe cuminte de data aceea.

Acel control nu s-a mai realizat, deoarece am fost plecati in concediu, asa ca urmatorul control urma sa fie programat in prealabil in saptamana 20, cand urma sa se faca si morfologia aferenta.

Recunosc, mersesem le medic cu o dorinta mare sa ies de acolo cu "felicitari, e fetita", incat nu cred ca cineva ma poate crede. Tot ce mi-am dorit a fost sa am o fetita, nu am nimic cu baietii, dar o fetita cred ca e visul oricarei mame.

Inainte de plecare mi s-a spus ca nu mai dureaza mult si o sa il simt pe bebe miscand, si minunea nu a intarziat prea mult. In saptamana 16 deja incepusem sa imi fac griji ca inca nu il simt pe bebe, eram deja obsedata sa il simt miscand. Intr-o seara, constat ca "imi chioraie matele" dar fara sunet, suna dubios, dar acesta era sentimentul simtit, ca mai apoi sa imi dau seama ca asta se intamplase defapt toata ziua. Am inceput si am cautat pe net, era aproape 12 noaptea, cum se simte cand misca prima data bebelusul. Cand am realizat defapt ca acel sentiment era defapt bebelusul meu am inceput sa plang de fericire, acesta fiind un semn in plus ca micuta mea mogaldeata este bine si se dezvolta normal.

De atunci a inceput distractia cu bebele activ, care urmeaza sa fie postata pe rand aici.