Incep cu un zambet :) E prima zi in care m-am inregistrat pe forumul Despre Copii si desi stiam de el de multa vreme abia azi mi-am gasit timp sa ma inregistrez. Imi place ce am gasit...sper sa nu fiu dezamagita pe parcurs.
Sunt o tanara mamica de doi copii, insarcinata cu al treilea, mult dorit si asteptat de noi toti! Sunt insarcinata in 34 de satamani si 4 zile si se pare ca vom avea inca o fetita. Avem deja pereche asa ca nu conteaza prea mult pentru noi sexul bebelusului, sanatos sa fie!
Aceasta sarcina a venit dupa alte doua pierdute ...ultima cu mare impact emotional asupra intregii familii...am pierdut sarcina la 10 saptamani din cauza unei alergii foarte puternice provocata de niste multivitamine recomandate in sarcina :( A fost greu, dar a trecut.....si peste cateva luni de zile aveam din nou test pozitiv de sarcina :)
O sarcina cu emotii si asta...pana in saptamana 8 de sarcina cand am reusit sa ajung la Fundeni, la dna dr Uscatescu Valentina ce mi-a dat tratament de sustinere pentru ca sufar de trombofilie. Pot spune ca datorita dansei si medicului meu ginecolog am reusit sa ajung cu sarcina pana aici.
Am avut un prim trimestru de sarcina cu greturi multe, oboseala accentuata, dar fara sangerari sau alte probleme. Tin minte ca de multe ori imi venea sa pun capul pe birou si sa trag un pui de somn :) A fost cea mai grea perioada din sarcina, nu din cauza simptomelor ci din cauza fricii continue cu care am stat de a pierde sarcina. Imediat ce am trecut de saptaman 13 am prins aripi :)
Cel mai emotionant moment din trimestrul 2 a fost, of course, morfologia specifica. Am intrat in cabinet cu cei doi copii mai mari, tati nu a mai avut loc :) Cand am vazut printesa pe ecran cum statea ea picior peste picior si cu manutele sub cap, a fost dragoste din prima!! Toti trei eram super incantati de cum se misca si ce tumbe facea in burtica.
Si usor, usor am ajuns si in trimestrul 3. Pana acum un trimestru usurel....acum incep si lucrurile mai putin placute ce tin de aceaasta perioasa a sarcinii. Am inceput sa obosesc ma repede...am un sentiment de frustrare ca nu mai pot face lucrurile ca inainte...norocul meu e familia!!! Ei ma inteleg perfect si imi spun sa stau linistita si sa ma odihnesc cat trebuie ca se ocupa ei de treburile casnice!!Offf cum sa nu iubestii puii care dimineata vin, te pupa si te intreaba cu mana pe burtica : mami, cum te simti azi? ce face bebe? E grozav cat de mult conteaza pentru mine sustinerea lor si sper ca prin iubirea ce le-o port si arat, ca ei sa stie asta!! Sunt viata mea, fara ei nu as fi completa!!!
Cam asa pentru prima zi de jurnal! Ce mlt imi place ideea...pacat ca nu am stiut mai demult de acest lucru, dar niciodata nu-i tarziu!! Maine mai povestim de bebe din burtica :)
Comentarii