A trecut mult timp de cand nu am mai scris nimic, dar cu un motiv bine intemeiat...Tudor a devenit un copil extrem de energic si caruia trebuie sa ii dedici foarte mult timp.
Imi fac o cafea dimineata si o termin abia seara, nu ma plang, ma tine activa si ocolesc plictiseala, dar uneori ma gandesc cu drag la duminicile cand leneveam pana mai tarziu in pat si cand ma trezeam la 10.
Au trecut deja 6 luni, cand ma gandesc la trecerea timpului nu realizez cat de repede trece, dar uitandu-ma la el imi dau seama ca am clipit si nu mai e bebele acela mic care dormea pe pieptul meu si pe care il tineam intr-o palma.
Ce pot sa zic, are 8 kg, mi se rupe spatele cand il ridic de jos, dar nu am incetat sa il port, inclusiv tati, are diferite activitati, de la rostogolit stanga dreapta toata ziua, o incercare esuata de a merge in patru labe, dar cand incearca sa plece face cunostinta cu parchetul, la o alta incercare de a se ridica in fund, care duce la un plans isteric de frustrare. Trebuie sa fii toata ziua cu ochii pe el ca a descoperit masuta de cafea si lucrurile pe care le am acolo, cablul de la laptop si sertarele. Nu ar fi problema ca umbla pe acolo, dar trebuie sa mut tot ce e periculos pentru el.
Am incercat si mancare solida, l-au interesat 2,3 alimente, pe restul le scuipa si isi mai face si scarba de la ele, am zis ca mai asteptam cateva zile ca nu imi pare prea interesat de mancare, e interesat de actiune si vrea sa participe si el la masa cu noi, dar nu e prea incantat sa stea in scaun. Are alte preocupari, se joaca cu picioarele, se uita pe pereti, are timp sa manance toata viata, deci il iau usor.
Pareri am auzit destule, de Ajun am fost la familie si Dumnezeule ce mi-au auzit urechile. Mancam o felie de cozonac si Tudor era in bratele mele, evident ca se uita in gura mea, "da-i sa guste, n-are nimic, eu le-am dat la copii si nu au nimic", fereasca, cum sa ii dau unui copil de 6 luni cozonac, trebuia sa pun si 2 sarmale pentru el, bunica-mea intr-o secunda i-a dat in mana un fursec cu ciocolata si ce am auzit m-a amuzat tare "E, si x zicea ca nu le da la copii dulciuri si uite, le da orice" (fiind vorba de doi copii de 3 ani), eu zic, mamaie, e o diferenta, si eu la 3 ani ii voi da ceva dulce, clar, dar nu la 6 luni, urata privire mi-a aruncat, dar trecem peste :))
Sarbatorile le-am petrecut acasa, cu diferite opinii ca de ce copilul meu doarme la ora 19:30 si ca x si y isi culcau copii la 10 si nu s-a mai intamplat nimic, lumea nu intelege diferenta dintre copii si ca fiecare doarme intr-un fel sau mananca.
Am facut greseala sa ascult de cineva si am mai stat la o felie de tort, am ajuns acasa tarziu, jale, abia a adormit in noaptea aia, cu n treziri si crize de plans, inclusiv a doua zi, deci cred ca fiecare isi cunoaste copilul cel mai bine.
Are 3 somnuri de zi, aproximativ 3 ore cumulate si noaptea doarme de la 19:30 la 6:30 cu o singura trezire la 4, deci daca asta functioneaza pentru el si se odihneste asa, foarte bine, si eu dorm extrem de bine, seara am timp de o discutie cu barbata-miu, de un film, de o baie sau orice mai vreau eu sa fac si dorm suficient de mult si bine.
Ia uite, s-a gasit tanti Marioara sa imi dea mie lectii de crestere a propriului copil ca si cand ai nevoie de instruire altfel nu stii ce sa ii faci sau nu vezi in 6 luni cum reactioneaza la diferite situatii.
Si de-aia merg mai rar la cineva, cand mergi tot ce auzi e ca eu nu am facut asa, nu faci bine etc, daca a ajuns la 6 luni sanatos, ingrijit, se dezvolta fizic si mental cum trebuie, probabil fac bine ce fac, doar probabil ca nu sunt sigura :))
Mi-am adus aminte de o situatie des intalnita, lume, indiferent daca e familie sau oameni straini, se uita insistent la el, bat din palme. scot diferite sunete si Tudor doar se uita, nu reactioneaza, ce aud mereu si imi vine sa le dau o palma e "da el nu scoate sunete? de ce nu reactioneaza? esti sigura ca acasa vorbeste?"
Cum poate un copil care nu te cunoaste sa interactioneze cu tine ca si cand te-ar vedea zilnic? Nici eu nu vorbesc cu oricine, apai el....oameni incuiati la cap.
Comentarii